de Anișoara Laura Mustețiu
RĂMÂNEM CREATORI
Ne risipim emoțiile printre mii de întrebări,
ca și frunzele de toamnă împrăștiate de vânt,
și căutăm răspunsuri printre atâtea schimbări,
și realități sfidătoare ce poartă-un nou veșmânt.
Pășim dezorientați printre miliarde de gânduri,
înaintăm animați în căutarea a tot ce-i bun,
dar ne izbim de valuri și de atâtea scânduri,
până găsim în sfârșit un răspuns oportun.
Cuvintele se ascund speriate în ierni enigmatice,
în adevăruri ce tremură pe ramuri volatile de vieți,
dar noi rămânem răbdători, pe căi singuratice,
știind că tainele nopților sunt dezvelite-n dimineți.
Călătorind printre mistere și stoluri de întrebări,
căutăm cu ochi de vulturi, gândim și așteptăm,
sperând, ne-ncurajăm să trecem prin schimbări,
apoi târziu, la poalele adevărului obosiți ne lăsăm.
Privim în jur și ne-mbătam cu vise încurajatoare,
prin viața cu sute de actori și mii de spectatori,
ne împiedicăm de adevăruri dure, înșelătoare,
dar noi rămânem mai departe liberi, creatori…
WE REMAIN CREATORS
We scatter our emotions, we become strangers,
like autumn leaves scattered by the wind,
we seek answers among ephemeral dangers,
we seek defiant realities to believe or to abscind.
We wander lost in billions of thoughts,
in search of a virtue, that can’t be bought,
battling waves of gloom, intense and dense,
until we finally find a timely sense.
Words hide frightened in enigmatic wintry dusk,
in truths that dance on life’s capricious breeze,
but we remain patient, on a solitary path,
all secrets unveiled in dawn’s gentle ease.
Traveling through mysteries and flocks of questions,
with eagle eyes, towering mountains we will face,
we encourage ourselves with strange suggestions,
then late, at the foot of truth, we find our place.
We deceive ourselves with encouraging dreams,
in a life with countless actors and imitators,
we stumble upon harsh, deceptive truths,
though we remain free, we remain true creators…
