Izvorul dintre coaste. Despre geometria lăuntrică a iubirii. Dezvoltare personală. – Anișoara Laura Mustețiu

Marele paradox al iubirii

Sunt dimineți în care o simplă vrăbiuță poposită pe marginea ferestrei, cerând cu îndrăzneală câteva firimituri, îmi face ochii să se umezească fără un motiv aparent. Sau clipe în care privesc cățelușii mei jucându-se și simt cum o căldură densă, aproape palpabilă, îmi umple spațiul din piept. Ani de zile am crezut, așa cum ne învață toate romanele și filmele romantice cu care am crescut, că acea emoție este dăruită de exterior. Că pasărea, cățelul sau o altă persoană îmi aduc iubirea în mine

A fost nevoie de un lung parcurs de observare și de o coborâre atentă în propria-mi interioritate pentru a înțelege marele paradox: nimic din afară nu ne poate injecta iubire. Exteriorul este doar o cheie care răsucește și deschide un lacăt interior.

Iubirea ca proprietate a conștiinței

Marele om de știință Federico Faggin explică acest lucru cu o rigoare fascinantă. El arată că iubirea este o proprietate fundamentală a conștiinței, o trăire nemijlocită (qualia) care nu poate fi tranzacționată sau extrasă din mediu. Când ochii mi se umezesc de recunoștință, acea lacrimă nu vine dintr-un gând abstract. Este răspunsul fizic la revărsarea unui izvor care a existat întotdeauna acolo, sub coaste.

Moleculele ca urme ale spiritului

Chimia modernă încearcă să traducă această poezie interioară în termeni moleculari. Cercetătorii vorbesc despre o cascadă de oxitocină sau despre anandamidă — numită sugestiv după termenul sanscrit pentru fericire pură —, acea moleculă endocanabinoidă care inundă creierul în stările de conexiune profundă. Însă moleculele sunt doar amprentele lăsate în nisip de pașii spiritului. Izvorul rămâne conștiința însăși.

Imaginația: limba conștiinței

Când am început să îmi imaginez, în meditație, o călătorie, interioară, în natură sau în univers, am realizat că imaginația nu este o simplă iluzie, este limba simbolică prin care conștiința vorbește cu materia. Sentimentul de pace care urmează acelei imagini este sută la sută real.

Să conștientizezi că iubirea vine exclusiv din interior este cea mai mare formă de eliberare pe care o poate trăi o femeie și un scriitor. Încetezi să mai fii un cerșetor la ușile lumii, așteptând ca altcineva să îți valideze valoarea, să îți ofere liniștea sau să îți umple golurile. Realizezi că nu ești un vas gol care așteaptă să fie umplut, ești fântâna însăși. Iar când înțelegi că tu ești sursa, întreaga lume exterioară nu mai este un loc de unde încerci să iei, este un spațiu infinit în care alegi, cu generozitate, să te reverși.

Povești născute din viața reală

Despre această iubire am scris liric, dar nu mai puțin ancorat în știință, în povești oglindite din întâmplări reale, din volumele Scrisori pentru Sufletul meu și Între Sărut și Durere, publicate în ultimii ani.

Anișoara Laura Mustețiu este o scriitoare română, născută în Timișoara, a trăit 24 de ani în Germania și este stabilită din anul 2014 în Sydney. Scrie proză inspirată din întâmplări reale, romane de dragoste și de reflecție despre identitate, reziliență, dezvoltare personală și sensul vieții. Cu lucrări publicate în limba română, engleză, italiană și germană, îmbină literatura cu reflecții inspirate din psihologie, neuroștiință și filozofie. În calitate de scriitoare, editor‑șef al revistei Emoții și Lumină, redactor de radio, fondatoare a Clubului Româno‑Australian de Carte și participantă activă, pe scenă, la evenimentele culturale româno‑australiene din ultimii zece ani, contribuie la promovarea literaturii române pe plan internațional și la consolidarea dialogului intercultural. Cărțile ei, publicate în patru limbi, sunt disponibile în unele dintre cele mai prestigioase librării din lume — precum Harvard Book Store, Barnes & Noble sau librăria regală Hatchards din Londra — și pot fi găsite în majoritatea marilor orașe internaționale.

Scrisori Pentru Sufletul meu, de Anișoara Laura Mustețiu – 

O călătorie în inteligența emoțională

Suflet drag, îți mulțumesc pentru toate felurile în care m-ai învățat să iubesc… Să iubesc în lumină, în uitare, în tăcere, în durere, în cădere. Dar mai ales, să iubesc fără așteptări — ca o floare care înflorește doar pentru a dărui parfumul ei celor din jur.

Scrisori PENTRU SUFLETUL MEu – Anișoara Laura Mustetiu

Între Sărut și Durere, de Anișoara Laura Mustețiu

O carte despre sentimentele omenești profunde pe care autoarea ni le revelează superb în această poveste minunată. Asta mă face să mă aplec încă o dată cu prețuire și respect asupra Femeii, ca ființă plină de divin.”

Prof. Aurelia Rînjea